Tetelu şi avionul: Low-cost-ul la români
Saptamana trecuta am zburat prima data cu avionul la Londra, cu o cursa low-cost, impreuna cu vecinul meu, boul de Velicu. Am baut cu el o bere la pet, la doi litri, si sub capac am castigat excursia asta de doua persoane la Londra, trei zile cu transport, cazare si masa. M-am bucurat ca nebunu', va dati seama, da' pana la urma mi-a iesit pe nas toata bucuria, din cauza la aventura din avion.
In loc sa agat vreo doua stewardeze tufabile, care una din ele mi-a facut cu ochiul ca ma stia de pe Facebook, mi-am facut un car ne nervi mai intai cu Velicu, si pe urma cu restul pasagerilor care si-a luat bilete la Londra. Eu asa lipsa de necivilizatie, si asa prostie n-am vazut nici macar in ratele de la tara, pline de navetisti.
Tonul la muzica l-a dat chiar Velicu, vecinu' meu de scaun. Mai intai, s-a plans ca-i prea cald, s-a descaltat de pantofi si ciorapi si a ramas in picioarele goale. Bai, esti prost? Mirosea de-mi venea sa sparg hublourile de la avion, n-aveam aer! Pe urma, Velicu s-a dezbracat de camasa, sa-si arate maieul din plastic, care-i venea mulat peste burta imensa, de bautor inrait de bere. Mi-a venit sa fomit, imi era rusine de ceilalti calatori, pana cand am vazut ca majoritatea era in slapi si pantaloni scurti, vorbea tare, arunca resturi de mancare si cafele pe jos, se striga unii pe altii ca pe stadion, injura si le lua la misto pe stewardese, ca de ce nu are sampanie, ceafa de porc la gratar si icre negre in pretul biletului.
Ma gandeam ca asta e, am avut ghinion, poate c-am nimerit in acelasi avion cu toti marlanii din tara care-a castigat excursia cu capacele alea de bere. Cand am ajuns la Londra si avionul a atins pista cu rotile, conationalii mei in frunte cu Velicu a inceput sa aplaude, sa fluiere si sa bata din picioare, de parca eram primii oameni care aterizasera pe planeta Marte. Imi venea sa intru sub scaun de rusine, sa-mi tuf una! Mai ales cand i-am vazut pe cretini ca s-a repezit sa-si ia bagajele si s-o taie repede spre usa, desi avionul inca rula cu 400 de kilometri pe ora. Degeaba le-a rugat stewardesele sa stea linistiti la locurile lor, ca oricum nu ajunge nimeni inaintea avionului. Te pui cu prostii? Asa ca si la dus, si la intors am fost un pachet de nervi, nici n-a contat ce-am facut la Londra, ca acolo practic m-am imbatat crita ca sa uit rusinea din avion.
Deci daca vreodata o sa mai castig vreo excursie cu capace de bere, o sa cer sa-mi dea banii in loc de bilete, ca mi-a ajuns distractia cu cocalarii pe avion. Hai, laikuri si prietenie la toata lumea civilizata, care nu confunda caruta cu Boieng-ul 737!
